"Nu tot ce e natural e frumos" M. Eminescu

"Nu poti vedea bine decat cu inima. Esentialul este invizibil pentru ochi."
Antoine de Saint- Exupery


joi, 30 iunie 2011

Universul este un cal


“Universul este un cal” (Rig- Veda).


“Si sti ceva? Hai sa-ti zic de caii mei”- mia spus odata un suflet de copil.

Si asa incepe povestea...

Cat e real si cat e fantastic din relatarile copiilor? Ai simtit vreodata cat de reale sunt viziunile lor cata energie pun in relatarile lor...Ai observat cum  isi ridica ochii spre cer (precum pasarile)- ca si cand acolo s-ar afla raspunsurile sau ca si cand de acolo le vin...iar adultii le cauta in exterior.

Oare am uitat sa privim cerul?

Azi, e albastru, spre exemplu. Si-mi aminetesc de mine, copilul...

Credem in valorile pe care ni le-am asumat?

Ce imagine si ce perceptie avem despre noi, ca oameni? …Cine formeaza aceasta interfata? dintre mine si tine, dintre mintea mea si sufletul meu, dintre mine si univers…

Simti ca tu cauti defapt iubirea in toate acestea?

Asumarea care vine ca urmarea a faptului ca tu crezi, iti contureaza imaginea si astfel te ajuta sa constientizezi si sa incepi sa intelegi. Perceptiile si imaginile tale mentale pot fi convingatoare.

Dar a-l asculta pe celalalt, fara sa-l punem in raport cu nevoile noastre, de cate ori o facem? Imaginile si perceptiile noastre nu sunt aceleasi. Pot cel mult sa fie asemanatoare.

Purtam cu noi aceste harti implementate, parca, dupa care ne ghidam si sustinem ca aceasta este realitatea, ca noi avem dreptate, ca noi stim ce-i adevarul si prin urmare stim si cei minciuna- insa, ce e intermediar intre ele nu prea. Stim toate coordonatele globului, limitele, depresiunile...iar pe ale nostre nu. Reprezentarile acestea mentale se reconfigureaza in permanenta in functie de ce hrana ii dam subconstientului nostru sau ce mai aduni la trecutul tau…

Valorile acestea le invatam inca din familie, apoi le mai sedimentam si o data cu scoala mai ales daca aceste valori sunt si repetate si intarite (mai e si cazul cand valorile din familie vin in conflict cu ceea ce inveti tu la scoala. Asa incepi sa-ti pui intrebari si depinde de cum le pui si cui.

Iar in familie inveti “reguli” crestine care sunt si “porunci” iar daca esti si putin sensibil la constrangeri s-ar putea sa nici nu le fi ascultat, doar ai auzit de ele.

Valorile sunt ca un fel de peisaj in care tu te plimbi dupa niste coordonate numite principii.

In ce masura o valoare iti apartine, te defineste? Si in ce masura ea exista independent de tine? Si in ce masura te identifici cu ea?

Sunt fiinte care si-au dat viata pentru idealurile lor marete sau pentru idealuri comune. Pentru valori, pentru iubirea de tara…

Dar despre iubirea de viata?

Dar despre respectul si iubirea de sine?

Viata este valoarea in sine.
Stiu ca e o inteligenta mai subtila care stie sa se guverneze pe sine, sa se recreeze pe sine, sa se nasca si sa se renasca pe sine. Si daca suntem conform “chipului si asemanarii”…legea similitudinii functioneaza si in acest sens.

Cand pleci dintr-un mediu (fara a gasi motivatii acum, pentru plecare). Pe langa valiza pe care o tragi pe rotile ce scot un zgomot anume, pe un trotuar neasfaltat si el, mai ai si informatia care se aude si ea. Tu ai plecat dar mintea ta a inmagazinat informatia asta atatia ani.

Ca si copii noi asta facem- un fel de burete ce absoarbe ce e bine si ce nu e bine.

Dar cand faci curat in magazie?

Cand te doare, cand nu mai suporti, cand te imbolnavesti, cand vrei ceva nou dar nu mai ai unde sa-l pui din cauza vechiturilor (trecutul) sau acest nou pe care-l vrei, acest nou bine il suprapui haotic, peste ce ai acumulat.

Uneori ceea ce se intampla la nivel cognitiv se transpune si in actiunile si in comportamentul nostru.

Cate haine ai in dulap pe care nu le-ai purtat de ani de zile, sau care nu iti mai vin (ca tu intre timp te-ai mai schimbat, te-ai mai transformat, dar perceptia…) dar le tii acolo, peste care mai ingramadesti altele noi, la moda.

Comportamentul este si transpunerea in act a gandurilor si atitudinilor noastre.

Cand vrei sa evoluezi (ca oricum o faci si daca esti constient si daca esti mai putin constient), te actualizei. Si evolutia nu e vointa…

Te uiti putin in dulapul tau, de ce anume ai tu nevoie in prezent. Si ai nevoie sa-ti cunosti si dorintele si nevoile si sa te centrezi.

Despre nevoia de echilibru ca si de alte nevoi se vorbeste mai putin…in schimb despre nevoia de a manca…

Cat e nevoie si cat e automatism in actul pe carel faci, mancand? Rational ca si informatie sti ca traiesti cam 40 de zile fara hrana- deci exista o posibilitate. Rational stim multe si cat aport de proteine e necesar sa avem si din ce alimente sa le procuram si ce regim alimentar sa adoptam pentru a fi sanatosi. Oare chiar simti senzatia de foame de fiecare data cand mananci?

La nivel cognitiv stim, dar pe noi cand ne ascultam? Ne-am citit vreodata pe noi? Pana la urma tot ce bagam in noi, transformam in energie.

De asta te ingrasi cand mannaci informatia de “ciocolata” ca are o anumite calorii, transpuse si ele in cifre (tot informatie, care nici nu e o noutate).

Avem nevoie de informatie dar avem nevoie si de energie. Si totusi pentru a fi fericit de ce ai nevoie? Poate suntem deja...

Simti fericirea?

Dar cand sa ne ascultam si sa ne vedem pe noi daca suntem preocupati si dam vina permanent pe ceva exterior noua…ca s-a rarefiat stratul de ozon.

Da asta e o realitate, s-a rarefiat dar eu ce fac cu informatia pe care o stiu ca soarele e nociv pentru piele la orele de pranz. O iau in considerare sau nu, dar pentru asta soarele nu mai e responsabil, iar noi suntem iresponsabili…si uite asa se pierde cuvantul “responsabil” ca multe alte“virtuti”,”valori”,”principii”…

Deplinatea o vad atunci cand exteriorul reflecta imaginea fidela a ceea ce tu esti in interior. Cand fizicul iti arat sufletul, sau cand "ti se citeste sufletul pe chip"... E vorba de fidelitate...Cat de fidel iti esti tie, inainte de toate...

Si asa pierdem si energia cuvintelor. Si cum energia nu se pierde ci se transforma…ne aflam in fata propriei creatii si a unei creatii commune ce se numeste “tara”, “valori culturale”…

Spunem “multumesc” fara vibratie.

Spunem cuvinte mari, neologisme dar fara vibratie.

Unde e contactul cu sufletul, cu trairea lui “multumesc”?

Si tot asa… ne iertam superficial, cu vorba si nu simtim iertarea. Si asa ramanem si prizonieri in propriile neiertari.

Energia, informatia nu e buna sau rea, mediocra sau elevata…energia ca si informatia te poate destructura sau poate fi creatoare. Tu dai sensul. Acest lucru te face mai responsabil.

Informatia ti-o restructurezi pe parcursul vietii, in functie de cat traiesti si manifesti si in functie de ceea ce gandesti.

Poti sa o stergi, sa te faci ca o uiti, dar energia care a insotit informatia respectiva, pe ea nu o mai vezi?

Te-ai gandit sau ti-ai imaginat ca daca ai inchis cartea unde era scris tot…ai si uitat.

Uneori inchidem cu mintea sau mintea e ceea care inchide, care interzice…sufletul se vrea mereu deschis. Echilibrul fiecaruia e undeva intre… Si mai e si zicala “deschis la minte”.

Granitele astea dintre real si ireal dintre normal si anormal ti le trasezi si singur.

Raportand perceptia pe care o ai despre lume si viata, despre ceva important pentru tine, la intreg, poti realiza daca e ceva distorsionat sau nu.

Apoi, cunosti un alt mediu (o noua relatie interpersonala, un nou loc de munca)...o alta realitate. Dar cum o vezi acum?

Ca urmare a interactiunii cu noul, sau cu o persoana, apar schimbari in noi (pentru ca nu suntem statici, inerti, nu suntem de piatra ci suntem si energie). Aceste schimbari se pot observa inclusiv pe chipul persoanelor, se vede o schimbare ca urmare a transformarii interioare care s-a produs in ei ca urmare a interactiunii. Si relatia este tot un fel de interactiune. Te poate schimba pe tine, ca persoana, rol, dar si evolutia poate sa-ti fie influentata.

Uneori coerenta continutului poate da coerenta formei. Si pana la urma cine pe cine creaza. Forma da continutul? Sau continutul creaza forma?

Tot prin prisma informatiei pe care ai acumulat-o sau te simti pur pentru a o vedea si a o asculta cum este ea in realitate?

Esti pregatit pentru a asculta si a vedea realitatea asa cum este sau o vezi prin prisma perceptiei tale si a imaginii pe care tu o ai deja despre relatie, despre locul de munca?

Uneori energia intretine informatia. La ce-ti foloseste un aparat daca nu ai si baterii pentru el. Toate au un scop chiar daca nu-l descifram.

In interactiuni, devine vizibila perceptia fiecaruia si subiectivitatea, adica tot in relatie. Nimic in universul asta nu exista separat.

Poate asa ne-am cautat si noi fundamentele, ceva pe care sa ne bazam, ceva stabil…Poate nu intamplator avem organele de simt, pereche…poate un ochi priveste si celalalt vede, poate o mana primeste si cealalta da…Poate si mersul, actiunea in sine de a merge-un picior e inainte si celalat il urmeaza.

De ce se si zice “schimbam din mers”.

Aducerea trecutului in prezent nu inseamna neaparat schimbare.

Uneori e repetitie, automatism, alteori un inceput pentru vindecare.

Am invatat despre energie, la fizica, am incadrat-o in niste formule exacte, am incifrat-o ca sa o putem citi si retine. Acestea le-am invatat dar sa simtim energia am fost invatati?

De scoala simtirii, se ocupa putini. E periculos sa simti. Simti deopotriva si iubirea si durerea. Iar noi vrem sa fim doar fericiti.

Cand te-ai imbolnavit (tu pe tine), te simti putin devitalizat, iti lipseste energia, pentru ca si energia organului a suferit o transformare. Ca sa echilibrezi energia respectivului organ, e necesar sa te transformi si tu, sa te schimbi, sa faci schimbari in regimul de viata in regimul alimentar, eventual sa bei un ceai. Si toate acestea cu alegerea ta si cu vointa ta mai intai.

Energia este si potentiala la fel cum si noi avem ca potential, totul. Ce este acest “tot”?

Totul este energie, nu mai e un cliseu.Si ajungem sa numim "energie" si acele lucruri pe care nu stim cum sa le numim, acel "nepalpabil", acel "nevazut"...Cautam cuvinte pentru neintelegerile noastre si uneori a ceste cuvinte se transforma in justificari. Cunoastem parti, felii din tortul universului, insa asta nu ne face mai putini intregi. "A sti" e o parte atat de mica.

Energia este si la nivel de gand. Ce energie au gandurile tale? A avea acelasi gand cu o persoana sau “te-am adus cu gandul”, e defapt aceea frecventa sau ceea ce numim “pe aceesi lungime de unda”.

Prin ganduri, prin emotiile pe care le genereaza gandurile noi trimitem vibratii in jur si in interiorul nostru si creem realitati (materia fiind o condensare a energiei). Intuitiv noi putem cunoaste cauza pentru care traim sau vedem un anumit efect. Este si o intuitie care iti vine pe baza unor informatii, prin deductie, aceasta e mai mult rationala. Dar este si o intuitie care iti vine din suflet chiar daca tu nu ai nici o informatie pe suport cognitiv despre acea persoana sau lucru.

Conteaza si cum te raportezoi tu la trecut. Ce energie au evenimentele din trecut. Tu ca si informatie poti vorbi despre ele foarte detasat ca si cand nici nu ti s-au intamplat tie, pentru ca vorbesti asa plastic despre ele. Dar cand e vorba sa vezi ce simti tu, acum, fata de ce s-a intamplat atunci, de abia acum se vede daca energia din trecut mai e aceeasi sau ai consumat-o, sau ai facut altceva cu ea.

Noi suntem informatie, energie, gand, emotie, sentiment. Suntem temperamentali, ne formam caractere. Suntem in fapt si creatori, ne creem pe noi si uneori ne lasam “modelati”.

Cand realizei din ce cauza “ti se intampla asta tie” (cauze exterioare), sau ce anume din interiorul tau a atras acel eveniment ( cauza interna), incepi sa te luminezi. Constiintra ta aduce lumina pe acest palier al constientizarii si al intelegerii. Cand intelegi profund si te intelegi, apare si aceea scanteie de schimbare. Schimbarea se face in “relatie”, prin interactiune. La fel si schimbarea produsa in tine, te “afecteaza” atat pe tine cat si pe cei cu care esti in relatie.

Auzi frecvent, “nu mai e acelasi, s-a schimbat” sau “parca nu mai sunt eu” (pai e de bine sa nu mai fi “Eu” dar e la fel de important sa vezi si cine vorbeste acum prin tine. Vorbesti si simti cu sufletul sau gandesc altii pentru tine?). Dar sti cine esti?

Si cat de limpede te vezi pe tine?

Anumitor practici pe care le facem in anumite situatii, le-am dat si un nume, le-am investit si cu energie si eventual si cu amprenta persoanla (asta daca nu am reprodus si acumulat papagaliceste), le-am atasat si niste principii si am facut din aceste practici (care odata erau adevarate si reale) o profanare din sensul si din scopul pentru care ele au fost create.

Am inceput prin a le gandi, ale descifra, a le traduce, a le analiza. Si toate acestea le-am facut cu ratiunea. Dar un cuget inimos am avut in toate astea?

Le-am profanat prin credinta sau prea putina noastra credinta, prin dorinta egotica de separare si diferentiere (eu sunt medic, tu esti maica, tu esti psiholog, tu esti infirmiera)…Candva prin trecut toti acestia se numeau intr-un singur fel “vindecatori”, sau altfel…

Cata stabilitate ai in ceea ce vrei?

Dar oare vrei cu adevarat sau defapt tu iti doresti altceva?

Ai o imagine despre ce iti doresti?

Ai dorinta de a te schimba?

Simti si traiesti ceea ce gandesti, iti doresti si vrei?

Cand devii constient, incepi sa atragi. Iar atractia asta are si ea o energie mai ales ca noi investim lucrurile cu energie, stralucire, utilitate. Si asa investim si in relatie. Si relatia are energia ei, o energie investita de cei doi. Relatia e un castig atunci cand amandoi cresc, evolueaza, in relatie. Cand doar unul simte cresterea si castigul…nu mai e vorba de castig.

Schimbandu-te pe tine, angrenezi intreg universal spre schimbare. Insa schimbarea pe care o vrei tu, e valabila doar pentru tine. Ea vine din interior si atunci e transformatoare. Cand e impusa sau ceruta prin rugaminti…Ce faci?

Ai schimat masca…dar in fond cine esti?

Esti tot ceea ce esti, indiferent de masca.

Facem din viata un carnaval. Schimbam costume, masti. Ne alegem roluri si parteneri pe masura rolului sau idealurilor.

Si nu schimbam ceea ce ne impiedica in a ne juca rolul pentru care suntem aici si alegem sa fim, intr-o relatie, intr-o institutie…asa ne uitam misunea si dorintele si visele.

Nu schimbam perceptia, avem aceleasi imagini, generam energii si ne influentam.

Suntem preocupati de functiile din matematica, de functiile pe care le detinem, de functia “ce sunt eu si ce sunt eu in raport cu tine?”.

In comportamentul nostru si in manifestraile noastre, vedem necunoscuta functiei. E uneori un “x”, alteori gandurile neconstientizate, alteori automatisme.

Cand am inceput sa dam interpretari ne-am indepartat de imaginea initiala.

Am interpretat prin perceptia noastra. Macar sa fie a noastra si sa nu derive din “una colectiva” asa ca o hipnoza.

Tot e un pas de la redare la perceptie si reflexie. Un alt pas e sa si vezi intregul, ce crede si ce simte si celalalt. Macar sa-ti pui intrebarea asta. Sa ai constiinta de un altul si trairea ca si el este asemeni tie.

“Nu stiu altii cum sunt dar eu nu sunt altii”-zicea un prieten.

Tot ce e viu, si plante si animale, absorb energie, stocheaza informatie si o transmit. Si transmit si energia.

Energia nu e statica la fel cum si viata nu e statica si nu e teoretica. Energia curge, e transformatoare si te transforma.

Construim uneori noul, peste ruine, peste niste stalpi vechi si s-ar putea sa iasa o casa frumoasa. O casa care contine si vechea informatie, si putin din energia veche. Daca vechiul a fost bun pentru tine, atunci il perpetuezi, il transformi. Se mai spune ca uneori “raul trebuie rupt din radacina”.

Esti un copil nascut din iubire, iubirea face parte acum din tine. Si o constientizezi incepand sa simti iubire fata de tine si fata de ceilalti.

Cresterea in intensitate (spre exemplu sentimentele in relatia de cuplu) este efectul unei anumite coerente. Coerenta in relatie e esentiala. Cunoastem lumea pentru a ne ragasi iar cunoscandu-ne pe noi cunoastem si lumea.

Se spune ca “traim la extreme”. Intre cele doua extreme “viata” si “moarte”, ne bucuram de experiente, traim, suferim, iubim.

Ne schimbam si ne transformam si la nivel de fizic si la nivel de gandire si la nivel de energie si in raport cu noi si in relatie. Iar aceste schimbari nu se intampla sa fie fragmentate sau separate. O schimbare a unei laturi atrage si schimbarea celorlalte- pentru ca suntem in interactiune si suntem "in relatie"...

Singuri ne gasim si ne alegem directia, drumul pe care mergem. E drumul cel bun? Raspunsul il stim inconstient fiecare (candva am facut aceasta alegere si eram constienti de ea) si cu toate acestea uneori apelam la alte persoane pentru a-l aduce in constiinta.

Schimbarea este un proces care se poate produce peste noapte sau e un proces ce dureaza , ca timp psihologic si ca timp fizic. Uneori acest timp se masoara in trairi, experiente, in asteptare, in rabdare. Atat timp cat esti implicat in acest “acum”.

Cat mai zabovesti? Depinde doar de tine.

M-am eliberat de aceste atasamente, credinte si valori. Sunt libera sa-mi aleg experientele!
Aleg calea iubirii si pasesc pe ea. O aleg penru azi, pentru maine, pentru totdeauna.
Este calea pe care ma simt completa!
Tu ce ai ales azi?


text, desen din 2009


luni, 20 iunie 2011

Miresme de menta si floare de salcam, maces, si soc

Este luna iunie.

Salcamul a inceput sa-si scuture florile, ale caror petale cad rand pe rand pe o iarba verde.
Florile de maces imi amintesc de trandafiri care sunt inca imbobociti.
Menta se inalta.

De la munte mi se spune ca cimbrisorul este raspandit si mi se culege cateva plantute pentru ceai si pentru sufletul meu.
Ador cimbrisorul, pinul, bradul si sovarvul de pe meleagurile copilariei mele...
Aici, mugurii si-au lasat fragezimea, insa brazii au ramas la fel de verzi...
Despre brad si pin gasiti mai multe in acest text Muguri de brad si pin- muguri de nadejde


Folosesc frunzele de menta proaspata la prajituri cat si la bauturile naturale de primavara-vara.
La sucul din ginger, la apa de trandafiri.

Mierea de menta este analgezica, tonica, antiseptica.
Am avut ocazia sa consum miere de menta, de trifoi si e interesant sa descoperi noi gusturi. Pana se culege mierea, ma bucur de cateva petale de trifoi.
Stiu iepurii de ce-l prefera iar asa mai invat de la natura.





De 2 ani n-am mai preparat dulceata din flori de salcam, asa ca ma bucur doar de miere.
Au inflorit salcamii si simt mirosul lor. Timp de 2 saptamani m-am bucurat de acest minunat salcam.


La socata, adaug cateva frunze de menta.
La dulceata de capsuni si la siropul de zmeura adaug cateva frunze de menta.
Si binenteles prepar siropul de menta.

Pentru siropul ce tine cateva zile la frigider, prepar un ceai din  frunzele unui buchet  de menta. Cand se raceste adaug miere.



Siropul pentru a fi pastrat 3, 4 luni, necesita fierbere. Sunt nenumarate retete.Alegeti ce vi se pare mai sanatos, nu neaparat mai simplu, mai ieftin si mai usor de preparat.

Cautati retete, carti ale oamenilor care stiu mult mai multe. Care au studiat si care simt.
Uneori prepararea acestora necesita timp, atentie, dispozitie, bani, resurse. Dar multe vin din noi.
Orice ati pregati, pregatiti cu tot sufletul, cu dragoste si constiinta. Si cand sunteti in armonie.

Sanatatea nu are pret!

Cautand sa ma bucur cat mai mult de proprietatile fiecarei flori si fiecarei frunze, am gasit preparatele raw.  De 2 ani am ales aceasta varianta si simtim ca e cea potrivita. Sa stoarcem frunzele de menta la un storcator cu ax melcat, apoi sa preparam o limonada.
La fel si cu zmeura, obtinem un suc proaspat de o culoare magnifica. Pastram la congelator in acele pungi pentru cuburi de gheata.


Prepararea siropului de flori de soc necesita rabdare. Si multa rabdare sa desprinzi florile minuscule de pe crengute...
Ca si prepararea gemului de afine, fragi- de la culegere, curatare, preparare.


Cate ceva despre fructele de padure gasiti in Sanatatea din fructele de padure
Dulceata de fragi este o amintire frumoasa  a copilariei mele.
Un intreg proces de la culegerea lor pana la prepararea ei de catre mama.
Cei drept ma sustrageam de la curatarea lor de gazulite si frunze.

Amintiri de la munte, din padurile cu brazi si molid, ganduri si sentimente gasiti in Muntii din trairea mea

Siropul de menta cei drept, se prepara usor si in toata casa miroase a menta.
E o incantare sa prepar acest sirop.
Prepar un ceai concentart de menta din 300gr de frunze de menta la 1l de apa. Las la infuzat pentru o zi. Iar a doua zi adaug cantitatea de zahar ( de trestie) si fierb 10 minute. Si adaug zeama de la o lamaie in ultimele 2 minute.
Anul acesta mi-a iesit de culoarea verde. Cred ca depinde si de soiul mentei. Sunt peste 20 de soiuri de menta.

Fiecare parte a plantei are perioade optime pentru recoltarea lor.
De aceea inainte de prepararea tincturii, siropului, dulcetei, ma informez despre fiecare planta in parte.

Chiar daca o cunosc si chiar daca am mai facut preparate din plante. Prin faptul ma informez, aduc noi informatii si ma apropii de aceste plante imi dau ocazaia sa le cunosc vibratia si unicitatea lor. Si astfel aduc informatia, energia si in fiinta mea.

Aceste plante oricum actioneaza si daca constientizez si daca nu pentru ce sunt utile. Insa aleg varianta de a face preparate constient si pentru sanatatea mea si a persoanelor ce le daruiesc.
Stiu ca batranii faceau ceaiuri si preparate de leac, cum le spuneau ei. Nu tineau cont ca se pune o lingura de floare la ceai...Puneau cu mana, cu gandul si binecuvantau prin cuvant.

Dar fiecare alege ce accepta si ce nu.
Daca nu poti accepta ideea de a nu spala florile. Alege sa le speli.
Cauta sa vezi ce e important pentru tine.
Si orice ai face fa din tot sufletul.
Este un indemn pe care mi-l adresez mie si daca rezonezi cu el foloseste-l.

Nu doar reteta este importanta ci si evolutia acestei plante. Imi place sa urmaresc plantele in evolutia lor. Sa le observ inca de cand fac primele frunze.
Este importanta starea in care te afli.
Este important sa multumesti plantei inainte sa o culegi. Pentru mine este important. Este important sa le arat apreciere si respect si sa le multumesc ca au ales sa creasca.

Si daca le culeg, aleg sa echilibrez balanta prin a si planta seminte, flori...
Caut sa nu fiu doar un consumator.
In ceea ce priveste plantarea lor...ma suplineste Sufletul meu drag.

Aleg sa nu se vada pe unde am trecut, sa las totul in armonie, sa nu rup crengi...


Despre menta, stiu ca e mai greu sa o inmultesti prin seminte. Si mai degrada faci acest lucru prin plantarea mentei in ghivece mai mari. Si apoi in gradina...
Oricum din ghivecele cu menta au ajuns in gradina. N-au vrut la ghiveci.
In gradina daca pui un buchet de menta, aceasta va deveni o minunata tufa in 2 ani.
Anul acesta a iesit dublu decat a fost plantata.




Cu cat culegeti mai multe frunze si ramuri, cu atat menta va creste. Menta poate fi recoltata pe toata perioada de dezvoltare a plantei.
Frunzele de menta se lasa la uscat intr-o camera calda, la umbra. Dupa ce s-au uscat, frunzele se pot pastra in recipiente inchise sau pungi de hartie, ferite de umiditate si caldura.


Cumpar aceste plante si sunt atenta la culoarea lor, la conditiile de pastrare si la detaliile despre producator, data ambalarii si termenul de valabilitate. Contraindicatiile si indicatiile sunt utile cat si modul de preparare. Sunt informatii de bun simt.
Daca ma intereseaza continutul de mentol atunci aleg menta crescuta in zone mai racoroase. Cea cultivata in sera are mai mult ulei volatil. Sunt mai multe specii de menta si astfel si gustul lor e putin diferit.

Atunci cand le primesc de la buna mea prietena, de la mama, multumesc din tot sufletul si sincer nu mai sunt atenta la cele de mai sus. Aceasta pentru ca sunt ele atente :-)


Plantele de ceai sunt benefice pentru sanatate insa e bine sa te informezi de multe aspecte inainte de a consuma ceaiuri, tincturi. Fie ca bei ceai in mod frecvant sau ocazional.
Ceaiul de menta are si contraindicatii si ca orice fel de ceai se bea in anumite cantitati.

Ceaiul nu este apa!

Este important sa ne reamintim si acest lucru.
La fel, un sirop este mai bun decat sucurile cumparate. Insa atentie la cantitati si la categoriile de varsta si la afectiuni.
O planta iti poate fi adjuvant in tratarea si ameliorarea unor afectiuni dar daca o folosesti in mod necorespunzator iti poti face rau.

Pentru ca un ceai iti poate face bine, poate fi un remediu, dar poate fi si toxic pentru organism daca nu-l prepari cum trebuie.

Frunzele, florile, se infuzeaza doar, nu se fierb! Cautati sa va informati despre toate acestea. Asa contribuiti la sanatatea, la respectul si iubirea de sine.


Exista multe varietati de menta insa cel mai bine este sa cultivati soiuri care cresc in zona unde stati. Si sa consumati plantele din zona unde v-ati nascut.
Tulpinile si frunzele se recolteaza in perioada infloririi.

In cazul papadiei frunzele se recolteaza in primele stadii de dezvoltare.

Mai multe despre papadii am scris  in Infloresc papadiile.

La menta, frunzele sunt colectate atunci cand ajung la maturitate. Pentru recoltarea frunzelor si florilor prefer diminetile zilelor senine. Cand inca este roua. La fel si in cazul florii de papadie.
Daca ati observat dimineata sunt mai putine gaze, florile se desfac si sunt spalate de roua si cu aceasta ocazie ne folosim si de apa de roua.

La fel procedez si pentru culegerea urzicilor, leurdei.

La culegerea mugurilor de brad prefer sa-i culeg dupa ce roua s-a evaporta.
Pentru recoltarea fructelor de soc sau a semintelor de menta, rubarba aleg zilele racoroase si cu mai putin soare.

Despre rubarba si prepararea dulcetii am scris in Rubarba.


Desigur, fiecare parte a plantei are particularitatile ei de dezvoltare, si distingem perioade optime pentru recoltarea lor, atunci cand continutul in ingredienti activi este maxim.


La greci numele plantei (Menta) este asociat cu cel al nimfei Minthe. Fiind atrasa de zeul Hades, Minthe a starnit gelozia sotiei acestuia, Persephona, care a vrut sa o ucida. Ca sa o crute de moarte Hades a transformat-o pe nimfa Minthe intr-o planta care sa ramana sacra pentru el.
Simbolizand ospitalitatea, menta este planta care invie spiritul.

Anticii aruncau frunze prospete de menta pe podele in sinagoga pentru ca fiecare pas al lor sa imprastie aroma.

Grecii si romanii ornau mesele festive cu menta inainte de venirea oaspetilor. 



In unele sate se spune ca socul ar fi ocrotit de duhuri si nu este bine sa-l tai.



Se spunea ca socul nu este lovit de trasnet El creste pe orice fel de pamant si la marginea padurilor si pe florile sale nu se aseaza albina.


Atingerea ramurilor sale este binefacatoare, dar nu e bine sa dormi sub soc, mai ales daca este inflorit.

Legenda sau nu, acestea sunt zicerile.
Cei drept n-am vazut albine la floarea de soc.

In schimb, floarea macesului e zumzaita de multimea de albine. Fiecare floare are albina ei.
De cateva zile au inflorit salcamii, socul si macesul e in floare.
Petalele de maces le culeg pentru ceai, indicate în afectiunile ficatului rinichilor.
Sunt acele minunate flori roz cu cinci petale.
Si apa de flori de maces.

Menta este atat o planta medicinala, cat si condiment. Are efect sedativ, dezinfectant si cicatrizant. Ajuta si in cazul problemelor gastro-intestinale si calmeaza indigestiile prin enestezierea mucoasei gastrice

Este recomandata in afectiunile sistemului respirator precum bronsitele, laringitele, pneumoniile sau simple raceli datorita continutului de mentol si numeroase alte substante cat si vitamina C.

Este folosita in inhalatii, menta ajuta in sinuzite datorita efectului sau vasodilatator al mucoasei nazale. Oboseala, stressul, starile depresive si durerile de cap sunt ameliorate daca se aplica ulei de menta pe tample si ceafa. Uleiul de menta are efect stimulant si tonic de aceea se recomanda in cazul reumatismului.Pentru reumatism sunt recomandate baile cu menta.

Menta este folosita si in aromoterapie.
Folosesc frunze de menta pentru a adauce prospetime in incaperi.
Cateva frunze de menta uscata puse intr-un saculet de bumbac, pentru perna.
Si binenteles apa de menta. Frunze de menta lasate pentru o zi in apa.

Florile de soc sunt culese in zilele cu soare. Florile sunt utilizate ca pulbere, ca tinctura  ca ulei de soc ( macerate cu ulei sau de masline), sub forma de ceai, ca bautura racoritoare (socata) si ca sirop. Florile de soc le folosesc la ornarea prajiturilor cu crema de ciocolata, pentru aspect dar si pentru mireasma lor.



Florile de soc au proprietati antinevral­gice. Sunt indicate in abcese, arsuri, avand proprietatea de a calma durerile.




.
Fructele de soc se folosesc la prepararea siropului si a dulcetii . Siropul se poate prepara din 1000 g suc de fructe ia 1500-1700 g zahar brun. Pentru aroma se poate adauga in timpul fier­berii cateva flori uscate apoi acestea se scot. La gemul din floare de soc adaug si frunze de menta. In alti ani am adaugat si doua cuisoare.


Infuzia de soc este sudorifica, antiinflamatoare, diuretica, antiseptica si utila in bronsita si in afcetiunile respiratorii.


Infuzia combinata si compresele cu soc le-am folosit in caz de arsuri, eczeme si au efecte.  Aici, depinde de fiecare ce tolereaza si ce agreeaza. Eu una asta folosesc in combinatie cu brusture si urzica. In ceea ce priveste tincturile si cataplasmele in problemele de piele.
Flori de soc puse la macerat in 300 ml de apa, vreo 10-12 ore, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, apoi fierb cateva flori de soc in 300 ml de apa. Las sa se raceasca si filtreaz. In final, se amesteca cele doua extracte si le folosesc sub forma de comprese.
Stiu ca acest preparat se foloseste ca si ceai, adica de baut, insa nu l-am incercat.

Pentru sirop. Mai intai un ceai de flori de soc dupa ce au fost desprinse de pe crengute. Fierb apa separat o las la racit pe jumatate apoi o torn peste flori si adaug sucul de la 5 lamai. La 3 litri de suc voi adauga zaharul, a doua zi dupa ce scot florile. Inca nu stiu cata cantitate. 
Azi, prepar si eu siropul pentru prima data. Il fierb 10 minute ca la sfarsit sa arate precum mierea.
Am folosit flori cat apa sa le acopere, cam 2 pungi mari  de flori.



Socul in gasesti la margine de padure, uneori ai impresia ca esti intr-un tinut al socului.
O terapie de care te poti bucura, de o plimbare printre aceste flori cu mireasma lor si cu albul lor curat.

Aceste randuri sunt adunate din insemnarile mele,impresii si din ceea ce am citit de-a lungul timpului, de la cursuri, conferinte, articole. Din povestile bunicii, din legende, din retete de la manastiri si nu numai.
Ca si Informatii le-au scris, persoane mai "cunoscatoare" ca mine...asa ca nu-mi aduc o descoperire sau ceva nou. Plantele, copacii exista de mii de ani si nu eu le-am descoperit proprietatile.
La fel si retetele nu le-am descoperit eu... Am descoperit ca un baton de scortisoara si cateva cuisoare dau un gust bun gemului de mere...Sunt experimentari personale.
Insa te invit pe calea ta...
Sa descoperi ceea ce-ti place si ceea ce consideri ca este bun si firesc pentru tine.
Sa descoperi ceea ce e natural si sanatos pentru tine.
Si sa prepari cu suflet si pe sufletul tau.
Poti gasi aici informatii trunchiate (dar daca te preocupa poti cauta carti si mai multe informatii), pentru ca scriu in functie de cum simt. Le-am scris intr-o alta forma, comuna sau nu...
Felul in care le simt imi sunt proprii.

Perceptiile asupra lor sunt cele simtite si percepute de mine. Si felul in care prepar sunt dupa gustul si constiinta mea. Sunt pe sufletul meu.
Nu ma dau drept exemplu, exprim un mod de a fi. Si de a face in functie de ceea ce traiesc.
Aleg ceea ce e conform sufletului meu si credintei mele.
As rasfoi cu drag cartile si sa citez de acolo, insa nu le am cu mine.
Asa ca va invit la lectura pentru informatii concrete, stiintifice si complete.


Fotografii, text: Diana Pamfil

Retete fara foc gasiti pe blogul Ligiei Pop. aici veti gasi minunate retete, de la inghetate, la tort cu fructe de padure, bauturi naturale cat si numeroase informatii. Acestea sunt preparate sanatoase.
Informatii valoroase de la oameni care cunosc si simt
Aici gasiti despre siropuri si nu numai . http://www.bioterapi.ro/terapii/index_terapii_diete_preparate_dietetice_siropuri.html
Angela Beju "Terapii naturiste" http://www.scribd.com/doc/56380974/45089557-58-Lectie-Demo-Terapii-Naturiste
http://www.universulterapiilor.ro/remediigripa.html
Ovidiu Bojor http://www.cartiok.ro/citeste/17128161/cartea-online-cartea-online-cartea-online-ovidiu-bojor-sanatate-prin-seminte-legume-si-fructe

Muntii, vesnicia din trairile mele

Un spirit Dacic, de ostean
Ce reinvie an de an
Pe unde energetice,
Ceahlaul te aduce
In umbre de lumina,
Printr-o traire Divina.
Vizibile irizatii,
Gazduiesc civilizatii
Ce la unison vibreaza
Cu fiecare raza.



Am mers pe Ceahlau Hasmas, Bucegi. Iar muntii acestia in trairea mea, sunt si vor fi la toate timpurile... adica voi mai veni aici. Sau macar le voi sugera altora sa faca excursii nu numai aici ci in general pe munte. Sunt drumuri care te invata foarte multe despre tine, daca vrei acest lucru.
Pornim la drum, pe un traseu mai simplu cat de cat, sau mai usor de urcat dupa cum ne sunt date sugestiile, de catre cabanier. Aceasta mai ales dupa ploile mai abundente din ultima perioada.
Facem traseul, de la Cabana Muntelui, Curmatura Lutul Rosu, Piatra cu Apa, Detunatele, apoi cabana Dochia, urmand banda albastra. Avem unda albastra si la urcat cat si la coborare, mai ales ca am avut si un cer senin si o vreme superba.


Si nu mai vorbesc de trairi pentru ca nu gasesc caractere ale literelor mai mari, decat majusculele.
Si pentru ca ne-am propus de la inceput ca vom face 3 ore, am mers dupa prima “zicere”. Aceasta pentru a se indeplini "profetia", dinainte, gandita cu sufletul… Un traseu foarte usor, deoarece pleci de la cabana Izvorul Muntelui si urci pe malul stang al Izvorului Muntelui. Si daca nu vrei sa o iei pe sosea, ca poate te-ai saturat de drumurile asfaltate si pregatite de altii, o poti lua si prin padure. O padure ce ascunde alte minunatii de vietati colorate si jucause care nu fac decat sa-si urmeze natura lor.

De pe Falia Lutul Rosu vezi stanca impunatoare de unde poti distinge Ocolasul Mare, Detunatele, Cabana Dochia si Varful Toaca. Daca nu chiar de la prima vedere atunci cand mai urci pe scarile formate de radacinile copacilor. Imi amintesc de o lectie de geografie de prin liceu, unde se zicea de Ceahlau ca prezinta o inversiune de relief. Acum am avut ocazia sa vad bucati de argila rosie si gresie interstratificata.

Am analizat eu “pietricelele”, care mai de care mai interesante. Parcurgand cateva serpentine, ma face sa constientizez ca inca nu am o conditie fizica destul de buna, mai ales ca era un traseu usor si aceasta dupa ce am coborat pe alt traseu mi-am dat seama ca cel pe care urcasem era intr-adevar mai simplu.
Oricum sunt si momente in care te simti ca si cand cineva te-ar purta pe brate, deci cu siguranta esti sustinut in a parcurge traseul. Acest lucru l-am trait si aici si in Bucegi.
Ne mai oprim la poalele unui bloc de piatra din calcar, unde mai vad dupa atata drum si cateva fire de floare-de-colt. Asa albe-argintii cum sunt ele si mate, cu puf si fara miros. Minunate.
Barele facute din lemn, “ajutatoare”, imi da impresia ca nu te mai afli in inima naturii asa minunata cum e ea, ci intr-o participare a omului, nu chiar atat de artificiala. Apreciez scarile din piatra facute de natura insasi, decat treptele facute de oameni (care sunt utile ce-i drept pentru traseu). Cat de interesant e sa observ cum fiecare stanca iti ofera posibilitatea sa o urci, fie prin ridicaturi de pietre, fie prin gropi in piatra. Si cum stancile de calcar au “adaposturi” daca te prinde ploaia prin padure.
Minunata e natura prin naturaletea si armonia ei!

Urcam si dam de Detunatele, intradevar arata a pietre detonate, apoi ajungem la jnepeni, care mie mi se par foarte dragalasi, si cei de pe Ceahlau si cei din Bucegi.
Vedem o cabana, sigur e Dochia si ne-am incadrat si in timp, mai ales ca demult iesisem din el... Privesc in jur drumul pe unde am urcat, o priveliste incantatoare si un cer si un soare primitor. Mai parcurgem vreo 500 de metri si ajungem la cabana, unde binenteles ca nu prea imi vine sa stau. Prefer cortul si in conditiile de iarna, decat o cabana. Mananc niste mere si mancare… mai tarziu, pentru ca nici nu simt nevoia.

Vad Ceahlaul, ma bucur de prezenta lui si de prezenta mea acolo…
“Ceahlaul, poartă hramul "Schimbarea la Faţă".
“Faima lui nu constă numai în amănunţita arhitectură a formelor de piatră, care au răscolit imaginaţia poporului, nu i-au stabilit-o numai impunătoarea-i înfăţişare, înălţându-se deasupra celorlalţi munţi învecinaţi, cât faptul că prin aceasta e în adevăr un far zărit de la mari depărtări... “ afirma I. Simionescu.
Ce inseamna aceasta schimbare la fata pentru natura?... dupa data de 7 incepe natura sa-si schimbe culorile. De la verde incep sa capete nuante de galben si rosu. Doar e august, o luna ce face trecerea dinspre vara spre toamna. Cel mai înalt vârf este considerat vârful Ocolaşul Mare, (1907 m), vârful Toaca măsurând 1900 m.
Despre Muntele Ceahlău se spune că a fost făcut din poruncă împărătească.


"Vârful Toaca reprezinta el insusi un mister. Acesta are aspectul unei piramide cu baza patrata, figura considerata a se forma extrem de rar in mod natural. Masuratorile efectuate de specialisti au aratat ca laturile bazei au exact dublul lungimii piramidei lui Keops, din Egipt, iar unghiul pantelor este cu doar 10 grade mai mare decât cel al aceleiasi piramide.
La rasaritul soarelui, deasupra vârfului Toaca se produce un fenomen optic care dureaza doar câteva minute si pe care localnicii l-au numit, inca din vechime, Calea Cerului. Practic, deasupra muntelui se formeaza un stâlp de o luminozitate intensa si stranie, care se pierde in imensitatea cerului si care este marginit pe laturi de doua benzi intunecate. Unii cercetatori ai respectivelor fenomene sunt de parere ca acestea se datoreaza faptului ca prin Ceahlau, respectiv prin vârful Toaca, trece una din axele energetice ale globului pamântesc.
Ceahlăul este muntele împărat, este podoaba, poezia ţării, este izvorul tainic al legendelor şi doinelor neamului nostru, este ochiul etern deschis asupra hotarelor moşiei strămoşeşti. (Nicolae Gane)”


A doua zi ne trezim pentru un rasarit… de ne-am trezi noi intradevar. Dar bine macar ca o facem pentru ceva cu un scop… Si fiecare cu scopul lui si unele scopuri sunt si comune. E mult mai rece aerul si ne indreptam cu o vizibilitate mai redusa spre statia meteo, de unde o pata aurie-rosie pe cer anunta prezenta razelor solare.
De-ar fi toate rasariturile precum cel de pe Ceahlau si Bucegi… De-ar fi fiecare floare ce rasare, din pamant atat de tainic si inaltatoare. Si este, cand suntem atenti pentru a le privi si vedea.
Si e liniste, e prea frumos si inefabil pentru cuvinte… N-au fost create superlative pentru asemenea frumuseti si caractere pentru asemenea trairi. Au fost create doar suflete ce le pot simti… Si in cateva clipe se face vizibila, o forma rotunda, o bila de foc pe cerul alb de valuri de nori. Ce frumos e sa innoti deaupra norilor.
Fiecare rasarit imi aminteste de existenta, de maretia si rapiditatea ei de configurare.
Insa acest rasarit imi aminteste si de alte trairi. Si bucuria mea a fost ca de aceasta data mi-a amintit de mine… O intamplare deloc intamplatoare, ma face sa ma bucur de stabilitate, intr-o lume in schimbare din care si eu fac parte.
Un zambet larg in semn de multumire pentru o aminire vie…
Apoi acest fundal de viu in manifestare, ramane in spate.
Atentia ne este indreptata spre configurarea piramidei care devine din ce in ce mai vizibila.
Nu sunt eu constienta de tot ce se intampla si se "configureaza" acolo, insa e si ea dincolo de umbra cu siguranta.
Mintea mea nu poate nascoci argumente si explicatii pentru ceva ce nu poate fi transpus in cuvinte. Si fiecare traieste conform lui si conform interioaului si filtrelor proprii.
Fiecare rasarit ma face sa vibrez la unison cu bucuria transmiterii. Cu toate ca nu am lumina, energia si daruirea lui. Altfel nu l-as putea vedea.
Sunt trairi ce un aparat de fotografiat nu le poate surprinde, pentru a le transmite mai departe si altora. Si asa misterul e incifrat in balade, poezii, texte, fotografii. E transmis de catre cei ce-l traiesc si il canta si inteles si receptionat in functie de fiecare suflet.

Umbra aceea de piramida, iti arata nu opusul luminozitatii ci efectul ei, iti arata prezenta ei. Lumina fara umbra nu exista si in alte contexte… cele ale fiintei umane. Daca ti-ai nega egoismul sau ce nu accepti tu la tine insa vezi in altii, aceasta ar insemna sa negi o parte din tine.
Sa neg acum umbra, efectului de piramida ar insemna sa-i neg luminozitatea ei, sa o neg in intregime… si nu pot decat sa o afirm.

Dincolo de vazut si nevazut, de a fi sau a nu fi, las misterul sa se manifeste (oricum el asa se fiinteaza). Prefer sa pastrez amintirea vie care e imposibila uitatrii.

Dupa catva timp, isi pierde din momentul ei de maxima configurare si apoi ia forma crestei de munte, interesant nu?
Mai raman pana la 11 la statia meteo, aici timpul trece altfel…
A doua zi ma trezesc cu impresia ca efectul de piramida s-a petrecut alta data, mi se pare atat de indepartat si in trairea mea e prezenta. Ma amuza uneori aceasta dilatare a timpului si impresiile ce ti le creeaza.

La intoarcere, facem traseul Jgheabul cu Hotar, coborand de la Cabana Dochia, pe bolovanis, devenise obositor, insa dupa 45 de minute se terminase si cu chinul posibilelor alunecari. Coboratul printre jnepeni nu e dificil deloc, apoi ajungi la un culoar mai stramt. Jgheabul cu Hotar pleaca de sub abruptul Varfului Toaca.

Coboram prin padurea mai mult aurie si uscata decat verde, nu e o senzatie prea placuta pentru mine, e un decor mai putin viu… Parca s-au dat batalii si in urma lor a ramas pustiu si uscaciune… Urmand triunghiul albastru, traversand si cateva paraiase cu apa limpede si rece.

Ajungem la Stanca Dochiei, ce se afla la 1350 m. Stanca Dochiei este impunatoare, si este inconjurata de stanci mai mici de culoare gri si alb. De la Stanca Dochiei mai traversam un paraias apoi, o zona mai mult luminata unde poti admira copacii cu diferitele lor nuante de verde. Si lumina ce patrunde printre ei. O amestecatura de deal si padure. Iesind din aceasta luminozitate vedem soseaua… mmm civilizatia. De unde o poti lua spre Izvorul Alb sau inapoi la cabana Izvorul Muntelui.

Muntele Ceahlau a inspirat numeroase legende si povesti. M-a inspirit si pe mine… si m-am lasat inspirata si impresionata. Si oricum drumurile facute in exterior antreneaza calatoria interioara, cel putin asa am trait eu.
Si un adevar exista in fiecare poveste…

Sadoveanu:
"Spune povestea că Dochia era o bătrână vrăjitoare ce sălăşluia într-o casă de stâncă sus pe Ceahlău. Baba trăia singuratică, unde se târăsc jnepenii pe piatră şi unde înfloresc mărunţii trandafiri ai stâncilor. În nopţi de vară pluteau către ea duhurile prăpăstiilor. Pe negre vijelii când scăpărau fulgere rupte, suiau pe ţancuri zvârcolindu-se făpturi de pe tărâmul de dedesupt, din împărăţia necuratului Tartar. Într-o colibă sfărâmată de puhoaie, Baba Dochia a găsit odată o copiliţă pe care a crescut-o şi a îndrăgit-o. Fetiţa de suflet a vrăjitoarei crescu frumoasă şi mlădie acolo, aproape de nori. Într-un rând, în puterea primăverii, fata află că în văi sunt aşezările oamenilor. Atrasă de glasul buciumelor, ea coborî spre văi. Când văzu Dochia că fata nu se mai întoarce, porni învăluită în cojoacele ei să o găsească. Rătăci departe de lumea ei până când înţelese că fata nu se va mai întoarce. Îndurerată, reveni în sihăstria ei singuratică şi acolo, fără dragostea din urmă a anilor ei târzii, spun bătrânii că s-a stins. Au prefăcut-o în sloi şi stâncă nopţile reci de mărţişor...”



Si pastrez martisorul, in forma de piramida, cu rasaritul pe fundal, undeva, in partea stanga, prins in piept...
Multumesc

***
Tura, text, fotografii din 2008

sâmbătă, 18 iunie 2011

Sadhana


Legatura insului cu universul
"Obisnuim sa asiguram toate cuceririle noastre fortificandu-le si despartind pe unele de altele. Si astfel se naste in noi adanca neincredere in tot ce e dincolo de aceste hotare puse de noi si totdeauna trebuie o lupta incordata pana sa primim si sa recunoastem ce a ramas in afara de ele.
In India insa punctual de vedere era altul; el cuprindea lumea si omul ca un singur mare adevar. India punea toata greutatea pe armonia dintre ins si univers.
Putem sa ne insusim numai ce se inrudeste launtric cu noi.
Pamantul, apa , lumina, fructele, florile nu sunt numai aparitii fizice..India simtea adanc insemnatatea pentru viata noastra a acestei legaturi universale.
Omul, pe care cunosterea lui cu lumea nu l-a calauzit mai adanc de cum l-a calauzit stiinta naturala, nu va intelege niciodata ce gasese omul care cauta cu privirea sufletului in fenomenele naturii.Apa nu-i curata numai trupul, dar si sufletul, caci ea si pe el il atinge,
…totusi cand el presimte in toate lucrurile spiritul etern,, atunci se simte liber, atunci descopera intelesul lumii in care s-a nascut. Atunci isi descopera adevarata lui fiinta si se simte in deplina armonie cu totul.
Pentru a ajunge la constiinta universala trebuie sa ne unificam simtirea.
Singurul process adevarat al omului este sinonim cu extinderea cercului de simtire.
Omul nu castiga nici un drept prin faptul ca ocupa un spatiu mai mare; dreptul lui se intinde numai atat cat adevarul lui launtric, adica atat cat se intinde constiinta lui.
Toate sunt izvorate din viata vesnica si toate vibreaza de viata, caci viata e nesfarsita…."

Sadhana



Iubirea

"Iubirea este o experienta a inimii care odata realizata nu poate sa nu fie...


Ganditi-va la iubirea care se afla in voi ca si cum ati fii un copac in floare. Bobocii sunt floarea compasiunii, floarea daruirii altruiste, floarea generozitatii, floarea fericirii interioare. Numai cand aceste flori sunt complet inflorite, noi traim experienta a ceea ce este iubirea si ajungem sa intelegem ce inseamna ca Spiritul se manifesta in noi si prin noi...


Iubirea este o forta vitala, ea este un act creator. ..
Iubirea este ceea care picteaza toate tablourile, care inspira toate poemele, care creeaza linii melodice....



Pe masura ce cautam sa dezvaluim zilnic experienta sacra a iubirii, iubirea pe care o atragem in viatile noastre sporeste.



Florile care infloresc in fiecare persoana, care-si au radacinile in centrul fiecarei inimi, sunt masura echilibrului Universului. Universul este echilibrat pe baza actiunilor noastre de iubire.
Aceste flori urmeaza sa ne ajute la conectarea mai profunda cu sinele nostru natural si iubitor si in a devenii un catalizator pentru intreaga trezire spirituala a vietii.Masura iubirilor noastre trecute, sau actuale este direct proportionala cu iubirea pe care ne-o oferim noua insine.




Lumina iubirii straluceste deasupra tuturor. Prin iubire nu inteleg iubirea mea sau iubirea ta, ci iubirea noastra, caci a noastra inseamna a mea si a ta impreuna."


W.Longfellow

***

“Calea este iubirea, si calea este inteligenta.
Inteligenta capului nu este deloc inteligenta; ea este calitatea de a fi bine informat. Adevarata intaligenta este inteligenta inimii. Capul este doar un acumulator. El este vesnic vechi, niciodata nou, niciodata original. Daca tu crezi ca aste este toata viata ta…N-ai sa cunosti niciodata frumusetea simtirii, n-ai sa cunosti niciodata binecuvantarile inimii. Nu vei cunoaste niciodata harul care coboara numai in inima, dumnezeirea care intra numai in inima. Nu vei cunoaste niciodata rugaciunea, nu vei cunoaste niciodata poezia, nu vei cunoaste niciodata iubirea.
Inteligenta inimii aduce poezie in viata ta, iti invata pasii sa danseze, iti face viata o bucurie. Te face capabil de iubire. Viata este a inimii. Viata poate creste numai in inima.Tot ceea ce e , tot ce este cu adevarat importantant vine din inima. Inima este centrul, capul este doar periferia. Viata traita cu capul este o viata mecanica.
A trai cu inima si a te folosi de cap ori de cate ori este nevoie inseamna inteligenta. Dar centrul, stapanul, se afla in miezul finite tale.
Adevarata inteligenta este cea a inimii. Ea nu e intelectuala este emotionala. Nu seamana cu gandirea, seamana cu simtirea, este iubire.
Iubirea are inteligenta ei, felul ei de a vedea, de a percepe, felul ei de a intelege viata, felul ei de a patrunde in misterul existentei.
Cand iubirea si inteligenta se intalnesc, se creeaza un spatiu in care tot ce este cu putinta omului poate deveni realitate. E nevoie de o inteligenta iubitoare. Inteligenta singura devine intelectuala, iubirea singura devine sentimentalism, dar inteligenta iubitoare nu devine niciodata intelectuala sau sentimentalism. Ea iti confera un nou gen de integritate, o noua cristalizare.”

OSHO

Conceptul de energie

"Conceptul de energie si trairea ei sunt esentiale pentru intelegerea transformarii. Pentru a aprecia energia este nevoie de o experienta directa, si acest nivel al experientei transcende frecvent dimensiunile ce pot fi exprimate prin cuvinte.

Energia este esentiala pentru existenta; totul este energie. In forma sa pura si neobstructionata ea este Constiinta.

Nivelurile noastre obisnuite de constiinta, in care lucrurile apar la modul concret si real, sunt niveluri inferioare de energie. Ele sunt totodata niveluri inferioare de vitalitate. Asta nu inseamna ca realitatea manifesta e mai prejos de nivelurile mai inalte.

Energia realitatii manifeste este identica cu cea a constiintei pure. La un nivel, energia, este viata, forta, vitalitate. Dar energie sexuala, energie emotionala si altele similare sunt forme specifice vitalitatii. Energia inseamna starea noastra relativa de constiinta. Cand trecem de la un nivel de energie la altul felul cum ne percepem se schimba.

Energia in forma constiintei este cristalizata sau blocata la toate nivelurile subiective ale experientei.

 Energia eliberata devine o vitalitate sau o prezenta care iradiaza in intreaga noastra fiinta. Atentia este energia care ocupa si da substanta unei structuri a gandirii.Energia se elibereaza atunci cand taiem legaturile ce tin atentia concentrata asupra unui anumit tipar sau a unei anumite convingeri. Cand observam lumea si pe noi insine de la nivelul constiintei obisnuite, reactionam continuu sau incercam sa ne rearanjam experienta astfel incat sa putem evolua catre o imagine de sine idealizata, sa castigam mai mult control si putere personala sau sa eliminam un disconfort. 

Dezvoltarea constiintei energetice dezleaga atentia la nivelurile relative ale experientei umpland astfel golul dintre constiinta obisnuita si Constiinta Unitatii. Constientizarea energetica extinde sentimentul existentei la subiectivul "eu" la un spatiu unde launtricul si exteriorul fuzioneaza.

Din perspectiva procesului de transformare, problemele sunt consecintele relatiilor noastre cu energia. Cand devenim receptivi la o energie mai adanca, de un calm profund, multe dintre energiile noastre cronice par sa se topeasca. De exemplu, sa nu ne mai temem ca vom pierde dragostea partenerului, fiindca resimtim o relatie profunda, care exista indiferent de circumstantele externe. Astfel accentul cade pe activarea unei energii mai profunde si invatam sa ne abandonam rezistenta fata de ea.

Concentrarea asupra problemei diminueaza potentialul energetic. Aceasta reprezinta una din cele mai mari provocari pentru cei care urmeaza procesul de transformare.
Constiinta energetica ne poarta catre pragul desteptarii mistice, atat cat e posibil pentru fiecare individ.
Activarea elementului mistic presupune o maturitate mentala si emotionala, precum si o intuitie psihologica profunda a naturii personale a individului."

Richard Moss - "Fluturele negru"

Fragmente



Vad cu partea mea umana si privesc cu esenta mea divina.

Inchid vazul profan, pentru a-mi deschide privirea sacra.

Privesc dincolo de zare si panoramic…Cu ochii launtrici si intr-o clipa mai scurta decat veacul, incifrarea lumii devine descifrare.

Cuvinte ce curg in perdele de soare si lumina. Cuvinte ce au capatat sens prin asocieri cu imagini. Cuvinte sterse de albul unor nori ce intra pe scena unei povesti de mai demult rostite si care, de abia azi, se scrie.

Un curcubeu ce incununeaza varsta unei vieti, peste care timpul si-a pus linii fine si armonioase de delimitare a unor trasaturi umane... Expresia e dincolo de cuvinte! Cheia deschiderii spre noi directii, fata de cele interioare. Linii trasate prin fragmente de puncte unite prin verigi ale unor franturi, complete, din existente…

Mai adaug o veriga in lantul vietii, inca un an ce trece (nemasurat in zile ci in experiente) si o zi… care este. Si incep un azi, ce maine va fii trecut. Si flash-uri dintr-un film ce-si continua si astazi fotografia.

Zambet, recunoscut prin ochii ce rad de mult, cu expresivitate.

O mana,, scrie o istorie de atatea secole, dand forme si directii unor gravuri ci inceputuri de fraze, ce-si cauta continuarea in intelesuri. Ganduri printre stele ce-si au manifestarile pe pamant…

“As fii reusit sa merg in orbire, caci nu-mi era greu sa-mi limitez trairea”, isi spusese Ea. Mi-ar fii fost mai simplu. Insa am luat calea firii si simplitatea mi-a aratat vesnicia ei.

Are luceferi in priviri ce se deschid precum trandafirii odata cu cresterea ei inspre soare si cer.

Expresivitaea e umana!

Nu poate non-culori, de alb si negru, sa redea o lume vie si variata in culori, miresme si sunete de harpa.

Ne scriem pe coli albe existenta si pe coli negre uitarea, si aceasta …cu inocenta.

Umanul si divinul nu sunt in contrast!

Ochii, ce au nevoie de lumina ca sa vada si de ratiune pentru a da semnificatii, pentru lumina necreata. Cautam sa intelegem misterul prin raspunsuri primite din exterior, sau de la ceilalti, dintr-o nevoie umana (dar cata nevoie? Cat ego? Si cata necesitate sufleteasca?).

Insa ratiunea nu iti da raspunsuri pentru “lumina necreata”.

Si unde suntem noi, ganduri creatoare?!

N-am inchis inca ochii, fara teama de a ramane in intuneric si a pentru a privi in interior, unde e lumina. In interior nu sunt labirinte si carari intortocheate.

Drumurile curg in rauri de portative ce-si plimba notele, armonic. Drumurile preced sunetele si cuvintele…

In interior nu e nevoie de note pentru a auzi, sunetele, nu e nevoie de culoare pentru a vedea adevarul, de reguli gramaticale pentru a intelege o fraza, de semnificatii rationale pentru ceea ce simti prin atingere, de arome pentru miresmele existente.

Adevarul nu e colorat, el este cel mult pur. Adevarul nu are gradatii, nici in milimetri. Si-mi scriu adevarul…cu o mana umana si cu un gand ceresc (dintr-un adevar universal).

Intelepciunea nu are nevoie de sinonime pentru semnificatii si sensuri. Comuna ne e doar experienta, trairea e particulara.

Sunete ce demult sunt emise si receptionate de catre un copil cand se naste.

Care a fost primul cuvant pe care l-a auzit copilul tau la nastere?

Care a fost primul cuvant, sunet pe care l-ai emis?

 Sunt mesaje sau “meniri” ce-ti imprima existenta. Iar emotiile au coloratura…Aleg iubirea!

***

pictura, fotografie, text: Diana

vineri, 17 iunie 2011

Sidef

Momente,

In care asteptarea se transforma in rabdare…

Clipe,

In care rabdarea se transforma in intelegere…

Trairi,

In care intelegerea se transforma in acceptare.

Amintiri,

Ce pleaca si revin, precum valurile

Vise,

Ce se inalta prin zbor de pescarusi

Eleganta,

Si aripi, deschise, de lebede.

Nisip,

Ce curge in fire minuscule…

Urme,

De pasi si umbre de silueta

Albastrul,

Marii si al unui cer, ce se scutura de nori.

Scoici,

Ce se intorc, acasa, cu fiecare val…

Meduze,

Ce-si gasesc sfarsitul, pe nisip, la mal.

Valuri,

Ce nu uita sa se retraga

Ghiocul,

Ce-si asteapta descifrarea in cuvinte

Senin,

Ce-si extinde albastrul.

Apa ,

Ce cunoste stari multiple.

Si

Marea,

Linistita sau agitata, ca o fiinta



desen, text, fotografie: Diana Pamfil
text si desen: septembrie 2008