"Nu tot ce e natural e frumos" M. Eminescu

"Nu poti vedea bine decat cu inima. Esentialul este invizibil pentru ochi."
Antoine de Saint- Exupery


miercuri, 31 octombrie 2012

Nu e de ajuns sa iubesti de Jacques Salomé

Nu e de ajuns sa îi spun te iubesc
daca nu pot primi toata aceasta
dragoste în mine,
Nu e de ajuns sa vreau sa fiu iubit
daca relatia mea nu este în acord
cu darul iubirii primite.
Nu e de ajuns sa îmi exprim dorintele,
trebuie de asemenea
sa accept sa nu le impun.
Nu e de ajuns ca ea sa-mi spuna dorintele ei,
daca nu stiu sa le primesc
sau sa le amplific.
Nu e de ajuns sa o las sa creada
ca vreau o relatie de cuplu
când eu îmi doresc doar sa ne întâlnim.
Nu e de ajuns sa raspund asteptarilor ei
daca nu stiu sa le exprim pe ale mele.
Nu e de ajuns sa o las sa creada
ca ma poate iubi ,
daca mie mi-e teama de iubire
sau mi-e frica sa devin dependent.
Nu e de ajuns sa ma las iubit
daca nu sunt sigur de propriile mele sentimente.
Nu e de ajuns sa fiu pasional
daca nu disting
nevoile ei de ale mele.
Nu e de ajuns sa ma arat cu ea
daca nu o vad când suntem împreuna.
Nu e de ajuns sa îi promit ziua de mâine
daca nu sunt capabil sa traiesc în prezent.
Nu e de ajuns sa îi spun: vreau sa traiesc cu tine
daca nu sunt eliberat de angajamentele mai vechi.
Nu e de ajuns sa îi spun: poti conta pe mine
daca eu sunt înca dependent.
Nu e de ajuns sa îi fiu fidel
daca simt ca nu îmi sunt fidel mie însumi.
Dar uneori e de ajuns sa-mi asum riscul
de a spune toate acestea si mai multe
pentru a începe sa construim împreuna
dincolo de întâlnire, o relatie plina de viata.

Prezenta in viata ta si a copilului

Prezenta este o stare care se poate experimenta atunci cand esti cu un copil.
Necesitatea copiilor, bebelusilor, este ca tu sa fi acolo, sa fi prezenta.
Dragostea inseamna si atentie focusata, inseamna si rabdare manifesta, inseamna si blandete. Copilul mic nu stie de promisiune. Nu stie sa amane.
Doar noi adultii amanam. Credem ca putem amana manifestarea autentica si cerinta imperioasa de a fi prezenti. Iar acest lucru este o iluzie.
Copiii stiu doar sa traiasca in Acum.
Ei sunt invatatori!
Daca le permiti acest lucru. Daca poti vedea acest lucru.
Copilul iti arata in permanenta ca inca mai ai de invatat ca nu esti tu cel care "preda" ci esti cel care invata sa asculte.
Atunci cand esti prezent iti dai ocazia sa asculti.
Efortul parintilor este de disciplinare ca si cand am avea in fata un copil care nu stie nimic si e necesar ca noi sa-l invatam.
Dar oare asa este?
Relationarea cu bebelusii duce la o disciplinare a mintii. Pentru ca tot ceea ce face sau ce nu face copilul te duce cu mintea fie in trecut fie in viitor prin proiectii. La comparatii cu alti copii pe care i-am intalnit sau cu media de varsta. Sau intrevedem consecintele si facem astfel proiectii care nu are legatura cu copilul.
Comparatia este resimtita de copii ca o lipsa a iubirii.

Fiecare copil si fiecare fiinta este unica si atunci de ce sa compari?
Pentru ati linisti mintea care iti spune "oare creste bine?", "oare se dezvolta bine?".
Cand nu ai incredere in manifestarea naturala a copilului tau iti spui aceste intrebari. Dar acestea nu sunt decat necredinta parintilor.

Parintii sunt cei care pun piedici dar si cei care propulseaza copiii spre dezvoltare.
Binenteles principala grija a parintilor este de ai asigura copilului nevoile bazale.
Si e foarte bine asa, pentru ca sunt importante. Dar multi parinti se opresc aici.
Copilul are si alte nevoi.

"Hrana" de Azi va fi tendinta de maine.
Copilul are si alte nevoi.
Nevoia de pace, de bunavointa de armonie.
Este starea lor fireasca si in acest spatiu de armonie ei se simt bine.
De crearea acestui spatiu esti responsabil tu, ca si parinte.
Starea ta sufleteasca se oglindeste si in reactiile copilului.
Proiectiile care le faci au legatura cu tine, cu starea in care esti si ceea ce gandesti creaza realitatea.

Si atunci daca tu iti doresti o viata frumoasa si luminoasa pentru copilul tau. Atunci creaza acest spatiu de ganduri pentru copilul tau.
Un foarte bun inlocuitor pentru lipsa starii de prezenta a parintilor este jucaria. O jucarie care este acolo. Uneori si suzeta este un inlocuitor.
Insa bebelusul are nevoie de Tine.
De parinte. Ceea mai minunata jucarie sunt mainile mamei, ochii ei, bluza tatei, zambetul tatei.
De cate ori inlocuiesti prezenta ta cu o jucarie gandeste-te ca amani momentul.
Acest lucru nu inseamna ca jucariile nu sunt minunate. Sunt extraordinare atunci cand le folosesti ca atare. Ele sunt in prezentul copilului dar nu inlocuieste prezenta parintelui.
O jucarie care va fi animata de parinte este mult mai vie decat un carusel care se invarte.

Este alegerea ta...

joi, 18 octombrie 2012

I'm new here...


Venirea pe lume a unui copil este ceva cu totul nou.
Nou si unic.
Ceea ce stiai inainte prin informatiile primite si acceptate, prin trairile avute pe toata perioada sarcini, prin educatia primita si prin toate miturile sau povestile acceptate ca fiind adevar, incepe sa "paleasca" in fata noului. A minunii si a misterului ce se prezinta intr-un trup de copilas.
Greutatile si crizele traite ca si parinti sunt datorate si rezistentei la schimbare.

Pentru ca intr-un fel sau altul copilul iti spune "eu sunt realitatea si sunt aici", "acum e momentul sa ma cunosti".
Cu cat ti sabloanele din trecut dupa tine si le scoti la orice noutate apare in viata ta cu atat opui rezistenta.
E posibil ca tot ce stiai si ceea ce ti se spune sa nu fie valabil pentru experienta ta, ca si mama, ca si tata. Si atunci acesta nu e decat un moment prielnic prin care deschizi usa si lasi sa intre noul.
Nu conteaza ca nu sti ce sa faci si cum sa faci,important e sa te deschizi minunatei experiente, care te va transforma cu totul.
E momentul in care spui sunt pregatita si deschisa exerientei si o accept asa cum este ea. Fara a o numi intr-un anume fel, fara ai pune etichete si fara a o judeca.
Trairea experientei de a fi parinte nu poate fi decat minunata.
Dar tot tu alegi ceea ce vrei sa experimentezi.
Atunci cand un copil vine el este perfect si minunat.

Si acest lucru inca de cand apare dorinta de a  avea un copil.
Sufletul fiecarui copil este unic,si vine de dincolo de trupul femeii, apoi el se dezvolta in acest trup si primeste gandurile si emotiile mamei, proiectiile tatalui.
A fi mama nu e o lectie invatata dinainte. E firesc sa te documentezi, sa traiesti in comuniune cu alte mamici, dar "mama" e un proces in devenire, o transformare.

Mama si tata e ceva cu totul nou la fel si copilul.

Cand copilul nu este conform asteptarilor, si apare neconcordanta dintre ceea ce credeai si ceea ce este. Poate fi un moment in care poti spune stop tuturor gandurilor si programelor din trecut. Si sa te intrebi, cine sunt si ce am de facut si ce vreau. Niciodata nu e tarziu pentru schimbarea alegerilor, a gandirii.

E misterul care iti bate la usa si iti zice, uite sunt ceva cu totul nou si minunat si poate n-am venit sa iti prelungesc starea de confort in care te afli, rutina pe care o aveti de ceva timp si obisnuintele si obiceiurile ce le tot repetati. Sunt aici si sunt gata sa traim impreuna o noua experienta.
.
Experienta de mama si de parinte, este una din experientele ce te imbogatesc si te transforma.
E iubirea care capata alte nuante si infloreste cu fiecare usa pe care o deschizi in tine si inspre tine.
te descoperi la randul tau ca si un om nou.
Fiecare parinte isi are copilul si fiecare copil isi are parintele.

Tu chemi experienta inspre tine si esti responsabil pentru alegerile facute "Am facut un copil ca sa nu fac umbra pamantului degeaba si ca sa intram si noi in randul lumii", "Toate cuplurile de varsta noastra au deja 1, 2 copii, e cazul sa ne gandim si noi."

Uneori copilul iti oglindeste alegerile, gandurile, proiectiile.
Asa cum sunt si copii care iti raspund iubirii.
Copilul e un raspuns.
E o oglinda. si daca e ceva ce te deranjeaza, intoarce privirea spre interior si vezi ce anume te deranjeaza.
Daca traiesti sentimentul de frustrare cand copilul iti refuza lingurita cu mancare dupa ce ai stat o ora sa o prepari. Vezi ce te deranjeaza si te ingrijoreaza de fapt. De cine iti pare mai mult rau de tine sau de el.
Cand spui despre copilul de doar o luna " e nervos", " e un manipulator si un santajist", ai toate sansele ca el sa devina asa. Asa cum spui, asa cum gandesti. Un copil este cu totul nou...

Prin tot ceea ce este el, iti vorbeste,iti spune,iti arata...
Constientizarea acestui lucru te face sa fi prezent. Copilul iti cere sa-l asculti, sa-l privesti, sa te asculti si sa te privesti. "Daca plange plange pentru ca...", "daca nu a mancat inseamna ca...", "daca nu doarme ziua inseamna ca...". dar acestea nu sunt decat retete universale, programe, clisee. Pe care le dai la o parte atunci cand copilul are ceva de spus si are sa-ti arate ceva.
Pentru ca modulin care el o face este particular si unic si atunci ai nevoie de liniste ca sa-l asculti. Pentru el esti cel mai bun parinte, celmai bun protector, cel mai bun doctor. si aici nu minimalizez importanta unui doctor, sfatul mamei, indrumarea unei prietene, experienta altei mame. Insa ininte de toate aceste glasuri, ai incredere in ceea ce-ti spune vocea interioara.
Tu, ca parinte sti ce e mai bine. si atunci cand nu sti, te informezi, ceri ajutor dar tot tu decizi in urma acestora, ca altfel esti luat de val. E usor sa cresti un copil "asa cum se creste", ca programele sunt bine implementate in acest sens i informatiile sunt si ele aceleasi peste tot.
E altfel sa-l lasi pe copil sa creasca el si sa tu sa vezi cum vrea el sa creasca sa-l indrumi.

Un copil are nevoie ca tu sa fi intreg la fel de mult ca si de hrana, caldura,iubire.
Vezi ce ai tu nevoie ca si parinte pentru a fi intreg si pentru a fi parintele care iti doresti sa fi.

"Cu totii vrem sa fim parinti buni, sa avem copii ascultatori." Pentru unii  evalabila aceasta afirmatie pentru altii sunt valabile altele. Pentru ca daca vrei acestea ca sa nu te simti vinovat si pentru ca e mai usor sa ai un copil care face ce vrei tu si cand vrei tu, ca sa ai acelasi confort.

Imi spunea mama candva "Diana, e mai usor sa iubesti un copil cuminte".
Indiferent ce ai ce iti doresti sa ai si cum vrei sa fi, pentru tine si pentru copilul tau... tot de iubire ai nevoie.
Tot prin iubire le faci.
Educatie cu iubire.
Lumea aceasta are o imensa nevoie de iubire, Pe care nu o poti oferi decat iubindu-te pe tine.

marți, 9 octombrie 2012

Copiii se bucura, nu se tem. Teama este proiectia parintelui

Fricile, indoielile si nesiguranta pe care o ai, in calitate de parinte, profesor, indrumator spiritual nu constituie decat niste proiectii pe care le faci atunci cand intrii in realtie cu propriul copil, cu elevii tai, cu interlocutorii.
Prin statusul si rolul pe care il manifesti te pune pe un piedestral sau iti da o anumita prestanta si acest lucru doar in aparenta si automat te afli pe pozitia de cel care stie mai bine si mai multe si cel in masura sa dea solutii corecte. Cu atat mai mult cu cat esti prins in aceea dorinta de a salva si de a da raspunsuri celorlalti si de ai ajuta.
Daca nesigurantele si fricile tale ca si parinte devin vizibile in afirmatiile de genul "am grija sa nu cada", "nu cumva sa se inece", "e micut si trebuie ajutat", "saracul de el e asa mic si neajutorat", "este peste greutatea medie..." etc. Acestea sunt proiectii si nu arata decat fricile si nesiguranta parintelui care fie le are de cand a fost copil, sau asa a fost si el crescut de parinti intr-o permanenta grija si teama de a nu se intampla ceva. Pentru ca atunci cand se intampla ceva neprevazut e mai acut sentimentul de vina decat ce ar putea pati copilul. Dar atat timp cat atentia ta este in permanenta spre aceasta grija si protectie, asta vei si atrage situatii in care iti vor arata ca ai motive pentru acre sa te ingrijorezi si ca aveai dreptate sa-ti faci griji. Iar  asta nu e altceva decat realitatea care ti-ai creat-o prin toate aceste ganduri si proiectii.
Un copil nu e deloc neajutorat dar va deveni asa daca tu il vezi si proiectezi asta asupra lui.
El e liber, perfect si minunat daca il lasi sa fie asa.
Cand iti compatimesti copilul defapt iti plangi copilul interior care nu a fost protejat si care s-a simtit neajutorat in anumite situatii.
Copilul experimenteaza si vrea sa cunoasca.
Parintii proiecteaza pana si viitorul copiilor, prin judecarea prezentului "daca acum face asa mai incolo..."
Prezentul este si atat, realitatea este si atat. Cum privesti tu e altceva.
Controlul pe care-l poti avea tu este doar asupra vietii tale.
Si nu conteaza ce se intampla peste gard, la vecinul sau in toate curtile din sat sau in toata tara asta. Conteaza ce faci tu acum sa fie in armonie cu ceea ce esti si simti. e adevarul care iti arata ca faci ceea ce simti si ce e just. Tu alegi la ce te raportezi, cui dai explicatii si daca le dai.
Uneori calea batatorita de altii e mai simpla sau calea batatorita de tine e mai usoara.
Ai atat demulte lucruri minunate de trait si de experimentat atunci cand parasesti zona de confort si de rutina.
Ca si parinte ii poti fi indrumator,protector, salvator si ce vrei tu sa fi pentru el. Dar asta pentru ca tu vrei.
Important este sa fi pentru copil ceea ce are el nevoie, sa-i vezi nevoia si sa descifrezi felul in care el ti-o cere. sa intri in lumea lui fara proiectiile si temerile tale si sa asculti.
Copilul devine neindemanatic si neputincios nu pentru ca asa este ci pentru ca asa arata proiectiile tale. Fricile si nesigurantele, neconstientizate si nevindecate si proiectate si atribuite copiilor se vor transmite de la parinte la copil.
Cu siguranta parintii isi doresc o viata fericita si implinita pentru copii lor. Copilul urmeaza exemplul personal al parintelui. e oglina in care el priveste primele luni din viata. Luni in care se intiparesc primele imagini, programele.
Constientizarea proiectiilor e inceputul pentru vindecarea acestor temeri.
Principala grija  a parintilor este de a asigura nevoile bazale ale copilului, de hrana de imbracaminte. Care este esentiala si importanta. Dar ea e o parte pentru ca afirmatiile"e inca mic si nu stie" sunt limitative. Copilul stie! Stie intr-o alta maniera decat intelegem noi cu mintea rationala. Dar el stie, el poate si el este.
Este atat cat il lasi tu sa fie. Cat ii permiti miracolului sa se manifeste si sa se exprime.
Un parinte care se victimizeaza are toate sansele sa proiecteze acest lucru asupra copilului pentru ca el asa se manifesta. La inceput isi va victimiza copilul care se manifesta fie prin plans si apoi cand va creste se va plange.
Iubirea neconditionata inseamna si acest lucru. Sa nu-ti conditionezi copilul nici macar prin proiectiile si propriile temeri care nu au legatura cu noua viata ce curge prin unicitatea copilului.
Scolile si institutiile se pricep de minune sa faca programe si programari...ca si parinte nu mai e necesar sa iti consumi energia facand acestea.
Insa poti crea programe sanatoase pentru copilul tau. Creierul copiilor pana in 3 ani se dezvolta fabulos si tot ce aude, tot ce vede se imprima. Si culmea e ca in aceasta perioada atentia e doar spre nevoile bazale.
Copilul se hraneste cu alimente, lapte dar el creste armonios cu iubire, rugaciune, caldura, cu soare, cu anotimpurile cu prezenta ta.
Tu alegi cu ce iti hranesti copilul.
Tu alegi cu ce te hranesti tu.
Cand esti stapanul propriei tale vieti, ca si parinte ii oferi premiza copilului de a fi si el stapanul si creatorul propriei sale vieti.
Cand iti focusezi atentia asupra a ceva acel lucru incepe sa creasca, sa infloreasca. E responsabilitate, e creatie, e frumusete, e realitate...e ce vrei tu sa fie si cum vrei sa fie. si daca uneori nu se intampla asa e pentru ca nu crezi indeajuns si nu perseverezi.
Disciplinarea mintii tale ca si parinte e una din realizarile pe care le faci cu tine. Nu copii trebuie disciplinati chiar daca tendinta asta e...ei au nevoie de context.
Copiii nu se tem, ei se bucura....e firescul lor...
Tu iti alegi florile din viata ta, inca de la samanta.